Alexandru Rudnay
| Alexandru Rudnay | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Považany, Trenčiansky kraj, Slovacia |
| Decedat | (70 de ani)[1] Esztergom, Regatul Ungariei, Ungaria |
| Înmormântat | Bazilica din Esztergom |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac Ungaria |
| Religie | Biserica Catolică[2][3] |
| Ocupație | preot catolic[*] diacon catolic[*] preot catolic[*] arhiepiscop predicator traducător teolog[*] episcop catolic[*] |
| Locul desfășurării activității | Trnava[4] |
| Limbi vorbite | limba slovacă[5] limba maghiară[5] limba latină[5] limba germană[5] |
| Funcția episcopală | |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Alexander Stefan Rudnay de Rudna et Divékujfalu[6][7] (în maghiară rudnai és divékujfalusi Rudnay Sándor István; n. , Považany, Trenčiansky kraj, Slovacia – d. , Esztergom, Regatul Ungariei, Ungaria) a fost un prelat romano-catolic maghiar și slovac.[8] A început ca preot paroh, dar ulterior a devenit arhiepiscop de Esztergom, principe primat al Ungariei[9] și cardinal.
Viața[modificare | modificare sursă]
Alexandru Rudnay s-a născut într-o familie de nobilime inferioară,[10] care provenea din vechea gens (clan) Divék din Ungaria.[11] Familia Rudnay a păstrat blazonul acestei familii: un urs brun sub un frunziș bogat de tei pe fond albastru.[12][13] Părinții săi au fost András (Andrej) Rudnay,[14] un judecător nobiliar (în maghiară szolgabíró; în latină iudex nobilium) și Anna Dőry.[7] A studiat la gimnaziul din Nitra (Nyitra), apoi la Colegiul Emerican din Bratislava, filosofie la Trnava (Nagyszombat), teologie la Buda și, în cele din urmă, la Seminarul General din Bratislava.
A fost hirotonit preot pe 12 octombrie 1783 la Trnava, iar în aprilie 1784 a obținut titlul de doctor în teologie. În ianuarie 1785 și-a început cariera clericală și a fost trimis ca preot capelan la Častá (Cseszte). Ulterior, a slujit în Hronský Beňadik (Garamszentbenedek), Trnava și Krušovce (Nyitrakoros). În 1805 a devenit cleric canonic la Esztergom, în 1806 rector al Seminarului Teologic din Trnava și profesor de teologie, în 1808 episcop titular, vicar general în Esztergom și consilier al viceregelui. A fost numit episcop al Transilvaniei cu sediul la Gyulafehérvár (Alba Iulia) în 1816. În decembrie 1819, Alexander Rudnay a obținut bula papală care îl numea arhiepiscop de Esztergom și primat al Ungariei.[7] La cererea personală a împăratului, și-a mutat sediul de la Trnava la Esztergom în 1820. A fost ulterior membru al Mesei Lorzilor, secretar al cancelariei regale și al Consiliului Secret. A susținut curtea imperială de la Viena și a sprijinit cultura slovacă, asigurându-se în special că parohiile slovace erau încredințate preoților slovaci. În 1828, Papa Leon al XII-lea l-a ridicat la rangul de cardinal.[7] Din această perioadă datează cea mai cunoscută declarație a sa: Slavus sum, et si in catedra Petri forem, Slavus ero. („Sunt slovac și voi rămâne slovac, chiar dacă voi sta pe Scaunul Sfântului Petru”).[15][16][17]
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Inspirat de ideile Iluminismului, acest cleric progresist a susținut dezvoltarea culturală și spirituală a slovacilor, contribuind la renașterea lor națională. În 1822, în calitate de arhiepiscop de Esztergom și primat al Ungariei, a inițiat construcția Bazilicii din Esztergom, la care a contribuit personal cu o sumă semnificativă de 815.696 de forinți. Bazilica a devenit ulterior și locul său de înmormântare.
- Erköltsi Keresztény Oktatások különösen a fenyitö házakban raboskodónak remélhetö megjobbitásokra („Învățături de morală creștină, în special pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale deținuților”), 1819
- Kázne príhodné, ai iné, to gest: 82 reči duchownich.. („Predici ocazionale și alte predici, adică: 82 de discursuri spirituale...”), 1833
- diverse scrisori pastorale, discursuri și predici publicate individual
Onoruri[modificare | modificare sursă]
- Esztergom, Ungaria: Una dintre piețele principale din Esztergom poartă numele lui Sándor Rudnay. Placa sa este amplasată pe peretele Bisericii „Sfânta Ana”.
- Váchartyán, Ungaria: Proprietatea suburbană Rudnaykert („Grădina Rudnay”) îi poartă numele.
- Bratislava, Slovacia: Piața din fața Catedralei „Sfântului Martin”, care îi poartă numele.
- În 2002, Poșta Slovacă a emis un timbru cu o valoare nominală de 17 coroane în amintirea lui.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Rudnay de Rudna und Divék-Ujfalú, Alexander (BLKÖ)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Revue d'histoire ecclésiastique
- ^ a b c d Markó 2006, p. 325.
- ^ The Encyclopaedia of Slovakia and the Slovaks
- ^ R. J. W. Evans: Austria, Hungary, and the Habsburgs: Central Europe C.1683-1867
- ^ Nagy, Iván: Magyarország családai czímerekkel és nemzékrendi táblákkal. Vol. IX. p. 797.
- ^ „Pallas Nagy Lexikona”. Hungarian Electronic Library, mek.oszk.hu. Accesat în .
- ^ Pallas Great Lexicon
- ^ Nagy, Iván: Magyarország családai czímerekkel és nemzékrendi táblákkal. Vol. II. pp. 207-208.
- ^ Mária Vyvíjalová, Alexander Rudnay v kontexte slovenského národnoobrodenského hnutia
- ^ Congress, United States (). „Congressional Record: Proceedings and Debates of the ... Congress”.
- ^ „The Cardinals of the Holy Roman Church - Biographical Dictionary - Consistory of October 2, 1826”.
- ^ Pukanec, Martin (). Lehrbuch der slowakischen Sprache für Slawisten I. ISBN 9783754334331.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Mária Vyvíjalová: Alexander Rudnay, 1998 Vydavateľstvo Matice slovenskej,ISBN: 80-7090-493-3
- Markó, László: A magyar állam főméltóságai Szent Istvántól napjainkig: Életrajzi Lexikon (Înalții ofițeri ai statului maghiar de la Sfântul Ștefan până în zilele noastre: o enciclopedie biografică) (ediția a II-a); Helikon Kiadó Kft. , 2006, Budapesta;ISBN: 963-547-085-1 .
- Rudnay de Rudna und Divék-Ujfalá, Alexander, în Constant von Wurzbach, Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich, 27. Band, Viena 1874.
- Szinnyei József: Magyar írók élete és munkái ("József Szinnyei: Viața și operele scriitorilor maghiari")
