Sari la conținut

Hermann Hoth

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hermann Hoth

Hermann Hoth (dreapta) alǎturi de Heinz Guderian. 21 iunie 1941 în apropiere de hotarul sovietic
Date personale
Poreclă"Tata Hoth"
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Neuruppin, Brandenburg, Germania[3] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[4][1][2] Modificați la Wikidata
Goslar, Republica Federală Germania, Germania Modificați la Wikidata
ÎnmormântatGoslar Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar
memorialist[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Porecla"Tata Hoth"
Activitate
A luptat pentru Imperiul German (1903-1918)
Republica de la Weimar (1918-1933)
Germania Nazistă (1933-1943; 1945)
Ramuraarmată terestră  Modificați la Wikidata
Ani de serviciu1903-1943; 1945
GradulGeneraloberst
UnitateaA 3-a Grupă Panzer, Armata XVII-a, A 4-a Grupă Panzer
Bătălii / RăzboaiePrimul război mondial
Al doilea război mondial
Ocupații ulterioareScriitor de Istorie militară
Decorații și distincții
DecorațiiCrucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar
Semnătură

Hermann Hoth (n. , Neuruppin, Brandenburg, Germania – d. , Goslar, Republica Federală Germania, Germania) a fost un ofițer în armata germană 1903 - 1945. A atins rangul de Generaloberst în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. A luptat în Franța, însǎ cel mai mult a devenit cunoscut pentru faptele sale ca comandant pe Frontul de Est. Hoth a comandat a 4-a Armată Panzer în timpul operațiunii Barbarossa din 1941 și mai târziu în timpul ofensivei de varǎ a Wehrmacht-ului din 1942. După încercuirea de la Stalingrad a Armatei a 6-a în noiembrie 1942, Hoth a comandat armata Panzer în timpul operațiunii Wintergewitter. După Stalingrad, Hoth a condus ofensiva de la Kursk în vara anului 1943 și Bătălia de la Kiev. Armata a 4-a Panzer de sub comanda sa la Kursk, a fost cea mai mare formatǎ vreodatǎ. Hoth a fost demis de la comandă de Adolf Hitler în 1943, doar pentru ca mai târziu sǎ fie reintrodus pentru o perioadă scurtă de timp în ultimele săptămâni ale războiului. După război, a stat șase ani în închisoare pentru crime de război, și a devenit un scriitor de istorie militară.

Cele două războaie mondiale[modificare | modificare sursă]

Primul război mondial[modificare | modificare sursă]

Odatǎ cu începutul războiului a fost trimis la sediul central al Armatei a 8-a, în 1915 la sediul central al Armatei a 10-a. Din noiembrie 1914 - Căpitan. În septembrie 1914, a primit Crucea de Fier clasa a II-a, în august 1915 - I clasǎ. În 1916, în cursul lunii a comandat un batalion de infanterie. Din octombrie 1916 până în august 1918 - a servit la sediul central al Forțelor Aeriene. Din august 1918 - Șef de stat major al Diviziei a 30-a Infanterie. În plus față de Crucea de Fier, a primit încǎ cinci distincții, inclusiv una turcă, austriacă și bulgară.

Al doilea război mondial[modificare | modificare sursă]

În timpul campaniei poloneze, a condus al 15-lea corp de Armată, fiindu-i acordată barele Crucii de Fier (reatribuire) și Crucea de Cavaler a Crucii de Fier. În timpul campaniei franceze a comandat grupul de tancuri „Goth”. Ca urmare a campaniei desfășurate în luna iulie 1940, este ridicat în rang de colonel general. Din noiembrie 1940 - a comandat a 3-a Grupă Panzer, una din cele două armate de tancuri Centru.

În decursul de Operațiunii Barbarossa a comandat Armata a 3-a Panzer, împreună cu Armata a 2-a Panzer a lui Guderian, au fost principalele forțe de atac a Grupului de Armate Centru. Grupul lui Goth a înaintat prin Belarus în direcția Moscovei. La 28 iunie a ocupat Minskul, la 11 iulie orașul Vitebsk. În iulie 1941 i-a fost acordată Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar. În octombrie 1941 Goth a fost numit comandant al Armatei a 17-a. Din mai 1942 până în noiembrie 1943 a fost comandant al Armatei a 4-a Panzer. În septembrie 1943 i-a fost reacordată Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar. Din decembrie 1943 în cadrul Comandamentului de rezervă (de fapt - în rezervă).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Hermann Hoth, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b c d Hermann Hoth, Munzinger Personen, accesat în  
  3. ^ a b c Nuremberg Trials Project 
  4. ^ a b , Wikipedia în engleză http://www.leaders-reich.co.uk/2015/03/hermann-hoth.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Biografie[modificare | modificare sursă]

  • Gerd F. Heuer. Die Generalobersten des Heeres, Inhaber Höchster Kommandostellen 1933—1945. — 2. — Rastatt: Pabel-Moewig Verlag GmbH, 1997. — 224 p. — (Dokumentationen zur Geschichte der Kriege). — ISBN 3-811-81408-7
  • Fellgiebel, Walther-Peer (2000). Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939–1945. Friedburg, Germany: Podzun-Pallas. ISBN 3-7909-0284-5.
  • Schaulen, Fritjof (2003). Eichenlaubträger 1940 – 1945 Zeitgeschichte in Farbe I Abraham — Huppertz (in German). Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-20-3.
  • Williamson, Gordon (2006). Knight's Cross, Oak-Leaves and Swords Recipients 1941–45. Osprey Publishing Ltd. ISBN 1-84176-643-7.
  • Panzer-Operationen: Die Panzergruppe 3 und der operative Gedanke der deutschen Führung, Sommer 1941 (Heidelberg: Kurt Vowinckel Verlag, 1956)