Oliviu Rusu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Oliviu Rusu
Date personale
Născut1919 Modificați la Wikidata
Brașov, România Modificați la Wikidata
Decedat2003 (84 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieinginer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieUniversitatea Tehnică de Construcții din București
Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu
Universitatea Politehnica din București
Universitatea Politehnica din București
Universitatea Politehnica din București  Modificați la Wikidata
Alma MaterColegiul Național „Andrei Șaguna”
Universitatea Politehnica din București
Universitatea Tehnică de Construcții din București
Universitatea Politehnica din București
Universitatea Tehnică de Construcții din București  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia de Științe Tehnice din România[*]
Asociația Generală a Inginerilor din România
Academia de Științe Tehnice din România  Modificați la Wikidata

Oliviu Rusu (n. 1919, Brașov, România – d. 2003, București, România) a fost un inginer constructor român, profesor universitar, specialist în rezistența materialelor.

Biografie[modificare | modificare sursă]

După absolvirea studiilor secundare la Liceul „Andrei Șaguna”, a urmat cursurile Facultății de Construcții a Universitatea Politehnica din București. Dupa terminarea facultății, a fost angajat in cadrul unor antreprize de construcții din București și Brașov (Uzinele Grozăvești, Întreprinderea de Gaz și Electricitate, Depoul de Automotoare etc.), unde a proiectat și realizat o serie de construcții industriale. În 1969 își susține teza de doctorat, la Institutul de Construcții din București.

A intrat în învățământul superior ca asistent al academicianului Aurel Beleș, la catedra de Rezistența materialelor. Oliviu Rusu este promovat în funcții didactice, parcurgând toate treptele carierei în învățământul tehnic superior. Astfel, in anul 1958 este numit șef de lucrări la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București, unde predă cursul de rezistența materialelor. În anul 1961 ocupă prin concurs postul de conferențiar la Institutul Politehnic București, la Catedra de rezistența materialelor, condusă pe atunci de profesorul emerit Constantin C. Teodorescu. În anii care au urmat a fost titularizat profesor și numit șef al Catedrei de rezistența materialelor și secretar științi[fic al Consiliului profesoral din Institutul Politehnic Bucuresti. În ultima parte a activității sale în învățământ, in perioada 1981–1985, a fost ales decan al Facultății de Transporturi din Institutul Politehnic București.

Rezultat al cercetărilor întreprinse este, lucrarea în doua volume Oboseala metalelor, al cărei prim autor a fost, care a devenit în scurt timp o lucrare de referință în literatura de specialitate.

Oliviu Rusu a fost membru fondator al Academiei de Științe Tehnice din România. Pentru meritele sale, a fost ales intâi vicepreședinte si apoi președinte al Consiliului National al Inginerilor și Tehnicienilor (CNIT).[1]

Note[modificare | modificare sursă]