Sari la conținut

Patrizia Reggiani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Patrizia Reggiani
Date personale
Nume la nașterePatrizia Reggiani Martinelli Modificați la Wikidata
Născută (75 de ani) Modificați la Wikidata
Vignola, Emilia-Romagna, Italia Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMaurizio Gucci (până în )[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Italia Modificați la Wikidata
Ocupațiesocialite[*][[socialite (person of prominence in upper class society)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba italiană Modificați la Wikidata

Patrizia Reggiani Martinelli (n. , Vignola, Emilia-Romagna, Italia) este fosta soție a lui Maurizio Gucci. În timpul anilor 1980, în timp ce era căsătorită cu  Maurizio Gucci, ea a fost o italiancă bogată și o înaltă personalitate în modă. La sfârșitul anului 1998 a trecut printr-un proces scandalos urmărit îndeaproape de publicul italian pentru uciderea soțului ei.

Relația cu Maurizio Gucci[modificare | modificare sursă]

În anul 1973 ea s-a căsătorit cu Maurizio Gucci cu care a avut doi copii, Allegra și Alessandra. În data de 2 mai 1985, după 12 ani de mariaj, Maurizio o părăsește pe Patrizia pentru o femeie mai tânără, spunându-i că pleacă într-o scurtă călătorie de afaceri. El nu s-a mai întors niciodată acasă. În anul 1991 Patrizia și Maurizio Gucci divorțează. Ca parte a aranjamentului, Patrizia Reggiani primește anual echivalentul a $500,000 pentru pensia alimentară. În anul 1992 ea a fost diagnosticată cu o tumoare pe creier, care a fost eliminată fără nici o consecință negativă. În data de 27 martie, 1995, soțul ei a fost împușcat și omorât la muncă pe treptele biroului său de un bărbat angajat de Patrizia.[2]

Procesul[modificare | modificare sursă]

Pe 31 ianuarie 1997 Patrizia Reggiani a fost arestată, iar în 1998 a fost condamnată pentru uciderea soțului ei la 29 de ani de închisoare.[3] Procesul a atras intens interesul mass-media, de unde Reggiani a devenit cunoscută sub numele de "Văduva Neagră".

Fiicele ei au cerut răsturnarea condamnării, susținând că o tumoare pe creier i-a afectat personalitatea.[4] În anul 2000, curtea de apel din Milano a confirmat condamnarea, dar a redus pedeapsa la 26 de ani. În același an, Reggiani a încercat să se sinucidă, spânzurându-se cu un șiret, dar a fost salvată.

În octombrie 2011, i-a fost oferită posibilitatea de a ieși din închisoare, dar a refuzat spunând că "Nu am lucrat niciodată în viața mea și cu siguranță nu am de gând să încep acum".[5]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]