Sari la conținut

Renault 19

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Renault 19
Prezentare generală
MarcăRenault[*][[Renault (car brand)|​]]  Modificați la Wikidata
Dimensiuni
Ampatament2.545 mm  Modificați la Wikidata
Lungime4.156 mm  Modificați la Wikidata
Lățime1.694 mm  Modificați la Wikidata
Înălțime1.412 mm  Modificați la Wikidata
Cronologie
PredecesorRenault 9 and 11[*][[Renault 9 and 11 (car model)|​]]  Modificați la Wikidata
SuccesorRenault Mégane  Modificați la Wikidata

Renault 19 este o mașină mică de familie care a fost fabricată de producătorul francez de automobile Renault între 1988 și 1996. În Turcia și în Argentina, producția a continuat până în 2000. În 1999 au fost planuri să se producă și în România la fabrica Dacia.[1]

Prezentare generală

R19 a fost prezentat în iunie 1988, cu vânzări pe piața internă franceză începând în septembrie 1988. A fost înlocuitorul modelelor 9 și 11, ambele fiind învechite și depășite la sfârșitul anilor '80. R19 a fost lansat în versiune cu volan pe dreapta pentru piața britanică în februarie 1989.

R19 a fost stilizat de Giorgetto Giugiaro, prezentând noul motor E-tip (sau "Energy") de 1,4 L și versiunile F de 1,7 L ale Renault. Modelele de bază foloseau inițial motoarele OHV C-tip Cléon de 1,2 și 1,4 L, în funcție de piață. În timp ce inițial era disponibil doar cu un motor diesel atmosferic, o versiune turbo a apărut la începutul anului 1992.

Intenționat să fie ultimul automobil numit numeric al Renault, modelul 19 a introdus o nouă politică de denumire, cu versiunile sedan ale modelului 19 cunoscute sub numele de 19 Chamade, pentru a le distinge de hatchback-uri. Versiunea sedan a fost lansată în 1989. În multe piețe, sigla Chamade a fost eliminată după restilizarea din 1992, unii înlocuind-o cu eticheta "Europa". Clienții modelului 19 Chamade erau mai des bărbați, mai des căsătoriți și mai rurali și mai în vârstă decât cumpărătorii de hatchback-uri R19.

În 1991, un model convertible construit de Karmann a fost prezentat pentru prima dată; doar un număr mic dintre acestea au fost construite cu designul Faza I, deoarece a fost restilizat scurt timp după aceea. Versiunea convertible a fost pusă în vânzare la începutul anului 1992; era disponibilă doar cu cele două opțiuni de motorizare cele mai puternice. Deși designul exterior al R19 (care era relativ conservator, asemănător cu cel al Renault 9/11) a primit un răspuns temperat, a fost lăudat pentru confortul interior și manevrabilitate.

Pentru versiunile de top cu injecție de combustibil, o transmisie automată cu patru trepte a devenit disponibilă în toamna anului 1990. Versiunile mai puțin puternice se mulțumeau cu manuale cu patru sau cinci trepte sau cu o transmisie automată cu trei trepte.


Fabricile de producție

  • Douai (Franța)
  • Maubeuge (Franța)
  • Haren-Vilvoorde (Belgia)
  • Laguna de Duero, Valladolid (Spania)
  • Villamuriel de Cerrato, Palencia (Spania)
  • Setúbal (Portugalia)
  • Santa Isabel, Córdoba (Argentina)
  • Envigado (Columbia)
  • Oyak-Renault, Bursa (Turcia)
  • Sanfu Motor Co., Ltd. (Defunct), Taichung (Taiwan)
  • Avtoframos, Moscou (Rusia), din Noiembrie 1999


Linkuri externe

  1. ^ https://www.facebook.com/* (), Renault's $220m will secure Dacia future (în engleză), Automotive News Europe