Discuție:Rodica Ojog-Brașoveanu

A fost, incontestabil, marea doamna a policer-ului romanesc, dar, la o atenta si savuroasa recitire a operei sale constatam reale calitati de scriitura psihologica. Primul televizor si l-a cumparat in 1990, pentru a putea urmari evenimentele din Piata Universitatii. Pana atunci nici nu a vrut sa auda de un asemenea aparat considerand ca " Televizorul omoara conversatia". Din punct de vedere stilistic, romanele din seria istorica sunt absolut unice, limbajul folosit coborand direct din autentice cronici. De remarcat dozarea de mare finete a arhaismelor, astfel incat lectura ofera delicii intelectuale autentice. (Pasaj adaugat de Catalin Badulescu)

Cronologie

Nu pare verosimilă eventualitatea ca d-na Ojog-Braşoveanu să fi început studiile de drept la vârsta menţionată în articol. Alexander Tendler

Aşa spune scriitoarea însăşi, în interviul indicat la bibliografie. Iată:

„Am intrat la Facultatea de Drept, dar dupa doi ani - in 56 - am intrat in "galeata" aceea cu evenimentele din Ungaria, am fost arestata si exmatriculata din toate facultatile din tara. A fost greu sa trec peste faptul ca, la 17 ani, m-am trezit cu aripile taiate, fara nici o perspectiva de studii superioare, fara alt viitor decat acela de buna gospodina si nevasta.”

Înţeleg că se studiile universitare începeau mai devreme decît azi. — AdiJapan 18 noiembrie 2008 10:41 (EET)

Este oare posibil ca la virsta de 15 ani (??) sa fie acceptat un student la facultatea de drept? Unde exact afirma autoarea ca a fost acceptata la drept la 15 ani ?! Alexander Tendler

Citatul de mai sus este extras din interviul acesta. Reiese de acolo că a fost arestată în 1956, cînd avea 17 ani, ceea ce se potriveşte cu anul naşterii, 1939. În acelaşi interviu spune că a terminat liceul în 1955, la 16 ani, şi că pe atunci liceul se termina după clasa a zecea. Mai putem deduce că a început şcoala la 6 ani, în 1945.

Singura nepotrivire din afirmaţiile scriitoarei este acolo unde spune că a fost arestată „după doi ani” de facultate. Probabil a vrut să spună „în anul doi”, pentru că într-adevăr evenimentele din Ungaria au avut loc în octombrie 1956, deci trecuse deja în anul doi de facultate. Cu această corectură toate numerele din interviu se potrivesc.

Va trebui să comparăm cu alte surse. Deocamdată însă nu am acces decît la acest interviu. — AdiJapan 18 noiembrie 2008 17:10 (EET)

Stimate Adijapan, Citatul este urmatorul:

- Ce va amintiti din copilarie?

- Pot sa spun ca am amintiri inca dinainte de a vorbi si de a umbla. Da, pentru ca eu am inceput sa vorbesc si sa merg spre patru ani. Parintii au fost ingrijorati, m-au dus la cel mai bun medic din Bucuresti, care le-a spus: "Nu va speriati, copilul e mai incetinel". Primele clase primare (eram inca inainte de comunisti) le-am facut la "Maison de Francais" - o scoala laica foarte eleganta, care venea ca o replica la "Ntre Dame", pe care o tineau catolicii. In general, aici am avut colegi copii de ambasadori, copii de mari liber-profesionisti si aristocrati; am fost colega cu Ana Rosetti, cu fratii Gerota, cu Caramzulestii. Am facut cinci ani aici. Pe urma, a intervenit reforma invatamantului in 48 si, sigur, m-am inscris la actualul liceu "Eminescu" - pe atunci se numea "Domnita Ileana". Am terminat liceul in 55, generatia cu zece clase, la 16 ani impliniti, dupa care am dat examen la Facultatea de Drept din Bucuresti. Am vrut sa-l urmez in cariera pe tatal meu. In 48, el a zburat din avocatura, ca "antidemocrat si fost deputat liberal". Ma fascinau povestile pe care le auzeam de la el despre cei noua secretari ai lui Ionel Teodoreanu, care pleda numai in procese spectaculoase, de crime pasionale. In momentul in care se auzea ca Ionel Teodoreanu are proces, se desfundau strazile, venea tot cuconetul sa-l auda pe frumosul "Metaforel" - asa i se spunea de la abuzul de metafore pe care le folosea in romanele lui. Pleda "a la vedette americaine", in aplauzele auditoriului. Era bun prieten cu parintii mei. (Tatal meu era bucovinean de origine.) Mi-amintesc, apoi, de clipele cumplite legate de arestarile succesive ale tatei, perchezitiile, saracia. Am avut o copilarie urata, in sensul ca eram saraci, traiam din vanzarea lucrurilor din casa - un tablou, un covor, o bijuterie, o mobila, un serviciu de masa, o tava de argint - tot sperand ca vin americanii. Tata nu avea serviciu... El neavand serviciu, noi nu aveam cartela - pentru ca totul se vindea pe cartela. Ca adolescenta, am oftat tot timpul ca m-am nascut aici si nu la vreo trei mii de kilometri mai spre Vest. Comunismul era din ce in ce mai dur, era epoca Gheorghiu Dej si Ana Pauker. "Ana, Luca si cu Dej, baga spaima in burghezi" - era unul dintre sloganurile vremii. Era saracie, ceaiurile noastre erau cu biscuiti si rahat, cu sandvisuri economice (multa paine si o felie de salam). Daca aveai o fusta buna, un pulovar si niste pantofi de 250 de lei, erai cea mai eleganta. Am intrat la Facultatea de Drept, dar dupa doi ani - in 56 - am intrat in "galeata" aceea cu evenimentele din Ungaria, am fost arestata si exmatriculata din toate facultatile din tara. A fost greu sa trec peste faptul ca, la 17 ani, m-am trezit cu aripile taiate, fara nici o perspectiva de studii superioare, fara alt viitor decat acela de buna gospodina si nevasta. Dar m-a ajutat mult increderea in propria stea. Eram draguta, aveam succes si asta ma consola, ma facea sa uit. Asa m-am si maritat cu prima mea dragoste, de la 16 ani - un aristocrat neamt din Timisoara (era un "von"). N-a durat mult, pentru ca - in ciuda palatului pe care-l avea si in ciuda banilor pe care-i castiga - el nu intelegea ca eu vreau sa fac cariera. Si, in urma unui raspuns de la Ministerul Invatamantului la nenumaratele memorii pe care le facusem, mi s-a aprobat reinmatricularea, cu conditia sa ma "reabilitez" un an in fabrica, ca muncitoare necalificata. Sotul meu nu a fost de acord sa lucrez si atunci l-am parasit, pentru a-mi urma propriul drum. Aveam 20 de ani si m-am angajat ca muncitoare necalificata la fabrica de medicamente "Galenica", am devenit fruntasa in productie (ca asta era conditia), am avut activitati obstesti - la brigada, la echipa de dansuri, la gimnastica, la cor etc. Dupa anul de fabrica, n-am fost reinmatriculata; in schimb, mi s-a dat posibilitatea de a ma prezenta la examenul de admitere in orice facultate. M-am dus din nou la Drept, de data aceasta la Iasi, si am luat-o de la capat. Am terminat, apoi m-am casatorit cu actorul Cosma Brasoveanu, cu care am avut un mariaj minunat, ce a durat 18 ani (acum, toti cei dragi sunt la Bellu - sotul meu, mama mea si fratele meu - i-am pierdut pe toti trei intr-un interval scurt de timp).

Concluzia: Afirmatia ca a absolvit 2 ani de drept pina la expulzare nu este si nu poate fi corecta, din punct de vedere cronologic. Tot ceea ce se poate afirma este ca a fost expulzata dinainte de terminarea facultatii si a reinceput la Iasi, unde a terminat cu succes. Alexander Tendler

Dar exact asta am spus şi eu. Nu văd care este problema. — AdiJapan 19 noiembrie 2008 09:01 (EET)