Pandele Olteanu
| Pandele Olteanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Bascov, județul Argeș, România |
| Decedat | (87 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | filolog[*] lingvist slavist[*] |
| Limbi vorbite | limba română limba slovacă[2] limba cehă[2] |
Modifică date / text  | |
Pandele Olteanu (n. , Bascov, județul Argeș, România – d. , București, România) a fost un lingvist și filolog român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Este licențiat al Facultății de Filozofie și Litere a Universității din București (1935). Doctor în filologie slavă și romanică la Universitatea „I. A. Comenius” din Bratislava (1944) cu teza Raporturi lingvistice între limba română și limbile slave de Apus: slovaca și ceha. S-a implicat, împreună cu un grup de membri ai Societății pentru relații culturale și economice româno-cehoslovace (Společnost pro kulturní a hospodářske styky s Rumunskem, în publicarea revistei slavo-române Românoslavica. Revue des études slavoroumaines,[3] al cărei comitet de redacție avea sediul la Praga.[4] Comitetul de redacție al revistei era format din Vladimír Buben (redactor responsabil),[4][3] Tr. Ionescu-Nișcov (redactor șef), Pandele Olteanu (coredactor), Bohuslav Havránek, Karel Krejčí, Gh. Staca, Josef Macůrek, Frank Wollman, J. Š. Kvapil, Ján Stanislav, Damian Bogdan, I.C. Chițimia (membri).[3] Revista, care urma să publice materiale cu privire la relațiile româno-slave și îndeosebi româno-cehoslovace, a apărut într-un singur număr, în 1948.[3]
Pandele Olteanu a fost profesor universitar în cadrul Universității București și șeful Catedrei de slavistică. A contribuit la clarificarea unor aspecte din problematica filologiei slavo-române. A studiat gramatica slavei vechi și a slavonei și a întreprins cercetări în privința izvoarelor cazaniilor românești.
Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]
- Limba povestirilor slave despre Vlad Țepeș, Editura Academiei, București, 1961
- Sintaxa și stilul paleoslavei și slavonei, Editura Științifică, București, 1974
- Slava veche și slavona românească (în colaborare cu Elena Lința și Gheorghe Mihăilă), Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975
- Studii de filologie slavă, Editura Universității din București, București, 2008
Ediții[modificare | modificare sursă]
- Nicolae Milescu, Aritmologhia, etica și originalele lor latine, Editura Minerva, București, 1982
- Floarea darurilor sau Fiore di virtu, Editura Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1992
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Library of Congress Authorities, accesat în
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b c d Dagmar Maria Anoca, „Slovacistica la Universitatea din București”, în Asociația Slaviștilor din România, Romanoslavica, Editura Universității din București, serie nouă, vol. XLVI, 2010, nr. 1, p. 10.
- ^ a b ***, „Sărbătorirea unui savant cehoslovac, prieten al țării noastre”, în Universul, anul LXV, nr. 238, 13 octombrie 1948, p. 3.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978, pp. 189-190
