Hans von Salmuth
| Hans von Salmuth | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2]  Metz, Alsacia-Lorena, Imperiul German |
| Decedat | (73 de ani)[1][2][3] Heidelberg, RFG |
| Înmormântat | Wiesbaden |
| Părinți | Friedrich Ernst Werner Anton Freiherr von Salmuth[*] |
| Cetățenie |  Germania |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba germană |
| Activitate | |
| Ramura | infanterie |
| Gradul | Generaloberst[*] |
| Bătălii / Războaie | Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Crucea Meritul Militar, clasa a III-a[*] Crucea de Cavaler al Crucii de Fier |
Modifică date / text  | |
Hans von Salmuth (n. , Metz, Alsacia-Lorena, Imperiul German – d. , Heidelberg, RFG) a fost un general german, condamnat pentru crime de război săvârșite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A comandat mai multe armate pe Frontul de Est și Armata a 15-a în Franța în timpul Debarcării din Normandia. După război, el a fost judecat în procesul înalților comandanți militari naziști din cadrul proceselor ulterioare de la Nürnberg. A fost găsit vinovat pentru săvârșirea de crime de război și crime împotriva umanității și a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. A fost eliberat în 1953.
Începutul carierei militare[modificare | modificare sursă]
Hans von Salmuth s-a înrolat în Armata Germană în 1907 și a luptat în Primul Război Mondial. A servit în perioada interbelică în Reichswehr și apoi în Wehrmacht, îndeplinind funcția de șef al statului major al Corpului de Armată II din 1934 până în 1937. A fost numit apoi șef al statului major al Comandamentului Grupului I de Armate. În 1938 a fost transferat ca șef al statului major al Armatei a 2-a.
Activitatea sa în cel de-al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]
În 1939 a devenit șef al statului major al Grupului de Armate Nord, comandat de generalul Fedor von Bock, în timpul invadării Poloniei. Salmuth a continuat în funcția de șef al Statului Major al lui Bock, când acesta din urmă a primit comanda Grupului de Armate B pentru invazia Belgiei și Franței, în mai 1940. În iulie 1940 Salmuth a fost decorat cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier. La 1 august 1940 a fost înaintat la gradul de general-locotenent.
În 1941 Salmuth a fost trimis pe Frontul de Est în calitate de comandant al Corpului de Armată XXX. A participat la acțiunile militare din cadrul Operațiunii Barbarossa și a luat parte la Bătălia de la Sevastopol. La fel ca toate corpurile germane de pe Frontul de Est, corpul lui Salmuth a pus în aplicare Directiva pentru tratamentul comisarilor politici sovietici.[4] A fost decorat pe 19 septembrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru destoinicia, devotamentul și bravura personală de care au dat dovadă în luptele contra bolșevicilor în colaborare cu trupele române”.[5] În 1942 Salmuth a fost numit comandant interimar al Armatei a 17-a (20 aprilie - 1 iunie 1942). Pentru o scurtă perioadă de timp, din 6 iunie 1942 până în 15 iulie 1942, a fost repartizat comandant al Armatei a 4-a, înlocuindu-l pe fostul comandant, Gotthard Heinrici, care plecase în concediu. La mijlocul lunii iulie 1942 a primit comanda Armatei a 2-a.
În ianuarie 1943 Salmuth a fost înaintat la gradul de Generaloberst (general-colonel), cel de-al doilea grad ca importanță din cadrul Wehrmacht-ului. La acea vreme, el era implicat în Operațiunea Voronej-Kastornoe, în care Armata a 2-a a fost distrusă aproape complet. La 3 februarie 1943 a primit comanda Armatei a 4-a, pe care a deținut-o până în iulie 1943. În august 1943 Salmuth a fost mutat pe Frontul de Vest în calitate de comandant al Armatei a 15-a, care se afla staționată la Pas-de-Calais (Franța). A fost eliberat de la comandă la sfârșitul lunii august 1944, după dezintegrarea liniei frontului german în urma debarcării aliaților în Normandia (Operațiunea Cobra), fără a mai primi o comandă.
Judecarea și condamnarea sa[modificare | modificare sursă]
Salmuth a fost judecat în Procesul înalților comandanți militari naziști din cadrul proceselor ulterioare de la Nürnberg. A fost găsit vinovat pentru crime de război și de crime împotriva umanității, inclusiv pentru uciderea și maltratarea prizonierilor de război sovietici și pentru uciderea, deportarea și luarea de ostatici a civililor din țările ocupate. Generalul Salmuth a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Sentința sa a fost revizuită în 1951, fiind redusă la 12 ani de închisoare și antedatată ca fiind pusă în aplicare din iunie 1945. Salmuth a fost eliberat în 1953.[6]
Hans von Salmuth a murit în 1962.
Funcții de comandă[modificare | modificare sursă]
- Corpul de Armată XXX - 10 mai 1941 - 27 decembrie 1941
- Armata a 17-a - 20 aprilie 1942 - 1 iunie 1942
- Armata a 4-a - 6 iunie 1942 - 15 iulie 1942
- Armata a 2-a - 15 iulie 1942 - 3 februarie 1943
- Armata a 4-a - c. iunie 1943 - 31 iulie 1943
- Armata a 15-a - 1 august 1943 - 25 august 1944
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Crucea de Cavaler al Crucii de Fier (19 iulie 1940), în calitate de Generalleutnant și șef al statului major al Heeresgruppe B[7]
Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cl. III-a (19 septembrie 1941)[5]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d Hans von Salmuth, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ a b c d von, Hans Eberhard Kurt Salmuth, TracesOfWar
- ^ a b Hans von Salmuth, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Stahel 2015, p. 28.
- ^ a b Decretul Regal nr. 2.628 din 19 septembrie 1941 pentru conferiri de decorațiuni de războiu și medalii, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 228 din 26 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.716.
- ^ Hebert 2010, pp. 209, 218.
- ^ Scherzer 2007, p. 649.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Hébert, Valerie (). Hitler's Generals on Trial: The Last War Crimes Tribunal at Nuremberg. Lawrence, Kansas: University Press of Kansas. ISBN 978-0-7006-1698-5.
- Scherzer, Veit (). Die Ritterkreuzträger 1939–1945 [The Knight's Cross Bearers 1939–1945] (în German). Jena, Germany: Scherzers Militaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2.
- Stahel, David (). The Battle for Moscow. Cambridge, UK: Cambridge University Press. ISBN 978-1-107-08760-6.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- US Military Tribunal Nuremberg (). „High Command Trial, Judgment of 27 October 1948” (PDF). Accesat în .
| Lideri militari | ||
|---|---|---|
| Predecesor: Generaloberst Hermann Hoth |
Comandant al Armatei a 17-a (17. Armee) 20 aprilie 1942 – 31 mai 1942 |
Succesor: Generaloberst Richard Ruoff |
| Predecesor: Generaloberst Gotthard Heinrici |
Comandant al Armatei a 4-a (4. Armee) 6 iunie 1942 - 15 iulie 1942 |
Succesor: Generaloberst Gotthard Heinrici |
| Predecesor: General Maximilian Reichsfreiherr von Weichs |
Comandant al Armatei a 2-a (2. Armee) 14 iulie 1942 - 3 februarie 1943 |
Succesor: General Walter Weiss |
| Predecesor: Generaloberst Gotthard Heinrici |
Comandant al Armatei a 4-a (4. Armee) iunie 1943 - 31 iulie 1943 |
Succesor: Generaloberst Gotthard Heinrici |
| Predecesor: General Heinrich von Vietinghoff gennant Scheel |
Comandant al Armatei a 15-a (15. Armee) 8 august 1943 - 24 august 1944 |
Succesor: General Gustav-Adolf von Zangen |
