Superliga (polo masculin)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeți Superliga (dezambiguizare).
Superliga de polo
Sport Polo pe apă
Înființat(ă) în 1928
Periodicitate anuală
Participanți 8 echipe
Campion Steaua București (2023-2024)
Cele mai multe trofee Dinamo București (32)
Locul în sistemul poloistic Locul 1
Site oficial frpolo.ro
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Superliga este primul eșalon din sistemul competițional de polo din România.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cu ocazia zilei marinei, în anul 1924, la Constanța s-a desfășurat prima competiție de polo, cu participarea a 3 echipe. În București, primele echipe au apărut în anul 1929 (TCR și Sportul Studențesc), iar numărul lor a crescut o dată cu darea în folosință a bazinului de la ștrandul Kiseleff (Tineretului). Până în 1931 – Federația Română de Natație a fost constituită la 21 decembrie 1930 – nici nu poate fi vorba de o activitate organizată. Există și astăzi în Romania vechi specialiști care susțin că la primul Campionat European de polo organizat în 1926, la Budapesta, ar fi fost prezentă și o selecționată a tarii noastre. Consultând toate documentele oficiale la premiera acestei competiții, nu am găsit confirmarea necesara.

Abia în presa vremii din 1928 am putut întâlni o notiță despre un prim joc oficial, la Oradea o reuniune de natație la care participă și sportivi din Arad și Cluj. Aici, se pare pentru prima dată, au participat la jocurile de polo și echipe de juniori. Cu ocazia campionatului național din 1928, de la Cluj, s-a disputat și meciul de polo Cluj - Oradea (scor 3-3), fiind considerat primul joc oficial inter-orașe.

În 1929, apar în București echipe de polo la TCR și "Sportul Studențesc". Tot în acest an se pun bazele unei competiții tradiționale intercluburi. Pentru prima dată, la campionatul regiunii Muntenia se dispută un meci de polo între TCR I și TCR II. La Cluj, s-a desfășurat un prim meci între două echipe de club: Universitatea-M.S.E. Tg. Mureș 8-6. Iar în 1930, aceeași formație a studenților clujeni spulbera pur și simplu – 12-1 (6-0) – o echipa bucureșteană a T.C.R. – ului. București, Cluj, Oradea, Târgu Mureș și Timisoara – acestea au fost orașele în care au apărut primele echipe de polo, alcătuite în marea majoritate din înotători. În 1932, Universitatea Cluj a întâlnit-o din nou pe M.S.E. Tg. Mureș, învingând-o cu 4-1.[1]

Un Almanah al sporturilor din 1933 ne amintește de prima desfășurare a Campionatelor naționale de natație (înot, polo și sărituri) la Ștrandul Kiseleff (de la Sosea) din București, în zilele de 3,4 si 5 septembrie. La polo, învingătoarei i-a fost atribuit un trofeu denumit „Cupa României”. În prima zi: M.S.E. Tg. Mureș-P.T.T. București 4-1 (3-1) și ILSA Timisoara-C.F.R. București 6-1 (2-0). Surprinzător, în partida cu Sportul studențesc, universitarii clujeni nu s-au prezentat! În ziua următoare, a fost rândul celor de la Sportul studențesc sa forfaiteze în meciul cu poloiștii mureșeni. Asa ca finala a opus în ultima zi a competiției pe M.S.E. Tg. Mureș și pe ILSA. Timișorenii erau jucători tehnici, dar mai lenți si nu s-au putut opune viguroșilor poloiști mureșeni, învingători cu 4-0 (2-0). La M.S.E. jucau pe atunci Szigyarto, Vancea, Schwartz, Henselman, Kovacs, Müller și Daroczi, pe care i-am putut întâlni și printre protagoniștii curselor de înot, iar culorile ILSA-ei au fost aparate de Bader, Molnar, Chefer, Ravasz, Fischer, Lustig și Freund. Final s-a reeditat în anul următor, succesul mureșenilor (3-2) fiind obținut la capătul unei lupte îndârjite.[2]

Literatura de specialitate și Anuarul Sporturilor menționează că au fost declarate campioane naționale următoarele echipe: 1928 - AS Oradea; 1929, 1930, 1931 și 1932 - "Universitatea" Cluj; 1933 - CS Târgu Mureș; 1934, 1935 - CFR București; 1936 - CS Târgu Mureș; 1937 - nu s-a disputat; 1938, 1939 - "Viforul Dacia" București; 1940 - CFR București; 1941, 1942 - nu s-a disputat; 1943 - CFR București; 1944 - nu s-a disputat; 1945 - CS Târgu Mureș.

După 1945, au apărut noi competiții (Cupa României, Cupa Orașelor, Campionatul Național categoria B, turnee de calificare, Campionatul Național pentru juniori etc.) și se adoptă diferite formule perfecționate de disputare a Campionatului Național (meciuri tur-retur, divizie, mai multe serii, turneu final, mai multe tururi, play-off etc). S-a asigurat o activitate competițională internațională mai bogată, atât pentru seniori, cât și pentru juniori. De asemenea, au luat ființă echipe de polo la cluburile puternice din București și din alte orașe. Au fost organizate cursuri de formare și de perfecționare a antrenorilor, ca o preocupare a federației pentru constituirea unui corp valoros de specialiști. După primul curs de arbitri, organizat în 1934, preocuparea pentru pregătirea și perfecționarea acestora a devenit o constantă în activitatea federației. Arbitrii români s-au bucurat de aprecieri și pe plan internațional, un număr însemnat dintre aceștia devenind arbitri internaționali, precum: Cornel Mărculescu, Ioan Drăgan, Nicolae Nicolaescu, Victor Nestor, Radu Timoc, Henri Iacobini, Nelu Blidaru și alții.

Începând din 1946, Campionatul Național s-a desfășurat după toate normele performanței, contribuind la afirmarea unor jucători atât pe plan intern, cât și internațional.

Printre echipele campioane naționale și antrenorii care le-au pregătit se numără: "ILSA" Timișoara (antrenor Gavril Torok) 1946-1949; "Flamura Roșie" Industria Lânei Timișoara (Gavril Torok) 1950-1951; "CCA" București (Adalbert Balint) 1952-1956; "Dinamo" București (Emerich Freund) - 1957; "Dinamo" București (Carol Corcec) 1958-1971; "Rapid" București (Constantin Vasiliu) 1972; "Dinamo" (Anatolie Grințescu) 1973-1974; "Rapid" (Constantin Vasiliu) 1975-1977; "Dinamo" (Iuliu Kapșa) 1978-1980; "Rapid" (Corneliu Rusu și Constantin Vasiliu) 1981; "Dinamo" (I. Kapșa) 1982-1984; "Crișul" Oradea (Ioan Alexandrescu) 1985; "Crișul" Oradea (I. Alexandrescu și Liviu Garofeanu) 1986; "Dinamo" (I. Kapșa) 1987; "Dinamo" (Dinu Popescu) 1988-1990; "Steaua" (Viorel Rus) 1991-1995; "Dinamo" (Liviu Răducanu) 1996-1997; "Dinamo" (Liviu Răducanu) 1998-2000. După anul 2000, au mai fost campioane naționale: "Rapid" București (4 titluri - 2000-2004), "Steaua" București (două titluri - 2004-2006), CSM Digi Oradea (9 titluri - 2006-2015) și, din nou, "Steaua" București (8 titluri - 2016-2024).[3]

Format[modificare | modificare sursă]

În competiție participă opt echipe. Campioana va juca în Liga Campionilor.

Faza inaugurală a campionatului se va desfășura sub formă de etape simple, săptămânale, rezultând 14 meciuri pentru fiecare protagonistă. Startul se va da în octombrie anul curent. Prima etapă din retur va avea loc în decembrie, după care competiția se va întrerupe, urmând să fie reluată în Februarie. Primele patru clasate la încheierea ultimei etape din faza inaugurală avansează în principala grupă valorică. Celelalte patru vor continua în grupa valorică inferioară.

Faza a 2-a se va desfășura sub formă de patru turnee a câte patru echipe. Se va juca pe sistemul fiecare cu fiecare. Cele patru turnee se vor desfășura în săptămâni consecutive, pe parcursul lunii aprilie. Locurile 1 și 2 la încheierea fazei a 2-a în principala grupă valorică se califică direct în semifinale. Locurile 3 și 4 din principala grupă valorică, alături de primele două clasate în grupa valorică inferioară, vor juca în sferturile de finală, în sistem dublă manșă, în prima jumătate a lunii Mai.

Urmează apoi semifinalele, programate a se desfășura pe sistemul cel mai bun din cinci partide. Acestea se vor desfășura în perioada mai – iunie. Finala campionatului, precum și finala mică, se vor juca pe sistemul cel mai bun din cinci partide. Acestea se vor desfășura în a doua perioadă din iunie.

Cupa României la polo pe apă – se va desfășura în ianuarie. Locația urmează să fie stabilită. Sistemul competițional prevede alcătuirea a două grupe de câte patru echipe, fiecare având câte un cap de serie, celelalte echipe urmând să fie repartizate în cele două grupe prin tragere la sorți.[4]

Echipe[modificare | modificare sursă]

Campionii pe sezoane[modificare | modificare sursă]

Campionii după club[modificare | modificare sursă]

Actualizat mai 2024.

Club Titluri
Dinamo București
32
Steaua București
20
Rapid București
13
CSM Oradea
9
ILSA Timișoara
6
Universitatea Cluj
4
Târgu Mureș
3
Crișul Oradea
2
Viforul Dacia
2
AS Oradea (polo)
1

După orașe[modificare | modificare sursă]

Superliga (polo masculin) se află în România
București: Dinamo Steaua Rapid Viforul Dacia
București:
Dinamo
Steaua
Rapid
Viforul Dacia
Oradea: CSM Crișul AS
Oradea:
CSM
Crișul
AS
Locațiile campioanelor din România.
Albastru: peste 50 titluri; Verde: peste 10 titluri; Galben: 6-10 titluri; Roșu: 1-5 titluri.
Oraș Titluri Cluburi câștigătoare
București 67 Dinamo (32), Steaua (20), Rapid (13), Viforul Dacia (2)
Oradea 12 CSM (9), Crișul (2), AS (1)
Timișoara 6 ILSA (6)
Cluj-Napoca 4 Universitatea (4)
Târgu Mureș 3 CS (3)

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC: Polo pe apă”. agerpres.ro. . 
  2. ^ „DESPRE POLO”. frpolo.ro. 
  3. ^ „ISTORIA SPORTULUI ROMÂNESC: Polo pe apă”. agerpres.ro. . 
  4. ^ „Sistemul competițional pentru Superliga Națională și Cupa României la polo pe apă – ediția 2022/23”. csmoradea.ro. . 
  5. ^ Roxana Fleșeru (). „Steaua își continuă dominația în întrecerea națională de polo masculin » A câștigat al optulea titlu consecutiv în Superligă”. Gazeta Sporturilor. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Superliga_(polo_masculin)&oldid=16310532